My year 2013

Am inceput sa scriu pe blog exclusiv pentru mine. Pentru ca mi se pare emotionant si important in acelais timp sa pot citi peste "un timp" ce eram, ce obisnuiam sa gandesc si cum percepeam oamenii si lucrurile din jurul meu. Si cel mai bun mod de a-mi aminti de un an 2013 frumos, greu si imprevizibil este prin cele mai reprezentative imagini.

We should never, ever give up

Ieri, 2 septembrie 2013, Diana Nyad, o americanca de 64 de ani a innotat 177 de km, parcurgand 55 de ore de inot continuu stabilind astfel recordul pentru cea mai mare distanta parcursa inot in ocean, fara protectie impotriva rechinilor.

CNN-ul a transmis toata ziua incercarea Dianei Nyad si tot globul a privit din canapeaua confortabila, in fata televizorului, cum aceasta femeie de 64 de ani, iti depaseste limitele si arata tuturor, asa cum a declarant la final, ca “"We should never, ever give up .... You never are too old to chase your dreams."

The new girl on the job

Situatii prin care am trecut si sfaturi pe care le-am primit pentru o interpretare de Oscar a rolului principal din filmul “The new girl on the job”.

La ce sa te astepti:

1. Oamenii te vor judeca si te vor eticheta in primele 30 de secunde de interactiune.
2. Inevitabil vei fi comaparat cu predesesorul tau , care de cele mai multe ori este considerat un supererou.
3. Vei face cunostina cu multi oameni carora nu le vei retine numele. Nici nu te stradui prea tare, vei avea suficient timp sa ii cunosti.
4. Unii iti vor zambi cand va intalniti pe hol, unii te vor ignora, altii te vora borda. Ia lucrurile ca atare! Nu te stradui sa fii prea comunicativ, dar nici prea ignorant si “cu nasul pe sus”.

Cum sa faci fata:

1. In primul rand trebuie sa ai in minte faptul ca ai obtinut jobul deoarece ai fost considerat cea mai buna alegere pentru pozitia respectiva. Cei care te-au recrutat au apreciat profilul tau ca fiind cel mai potrivit pentru pozita libera si prin urmare ar fi bine sa te porti ca atare;
2. Nicio companie nu se asteapta la perfectiune din prima zi. Si daca o face inseamna ca lucrezi intr-un loc nepotrivit. Tine minete ca nimeni, absolut nimeni, indiferent de cata experienat are si cat de pregatit ar fi nu va reusi sa “ia in primire” un job din prima zi si sa lucreze ca si cand ar fi fost in pozitia respectiva de o viata. E nevoie de timp sa te simti comfortabil in pozitia ta, sa inveti compania si produsele si sa inveti rolul pozitiei tale.
3. Ia in considerare faptul ca s-ar putea sa gresesti si nu face o tragedie daca se intampla. In niciun caz nu incerca sa ascunzi greseala. Nu-ti fie teama sa gresesti si nu iti ascunde greseala, dar invata din ea.
4. Ai rabdare
5. (Incearca sa ) fii deschis si comunicativ!
6. Nu te lasa afectat de reputatia ( de cele mai multe ori buna si super buna) a celui care a ocupat pozitia inaintea ta. Cel mai important este sa constientizezi ca reputatia pozitiei tale si a ta depinde numai de tine si ca atat timp cat vei lucra profesionist si iti vei face treaba reponsabil, vei castiga respectul colectivului.

The rest is just a story :-)

Pitchul din lift

Am auzit prima data acest concept acum cateva luni la  un eveniment de networking si mi s-a parut fabulos.

Elevator pitch este de fapt un discurs de 30 de secunde in care vorbesti despre tine: cine esti, ce faci si ce ai de oferit. Scurt si la obiect. Personal branding in 30 de secunde. Nu e provocator?

Cand am auzit prima data conceptul l-am gasit usor penibil. Sa stau sa ma gandesc la 3 fraze pe care sa le spun despre mine, de fiecare data, astfel incat sa ma prezint cat mai bine si sa atrag atentia interlocutorului meu pentru un networking de suces ?!. Insa ulterior mi-am dat seama ca instrumentul este extrem de folositor.

Si cum cel mai bine realizezi ce bine era sa ai sau sa faci ceva doar in momentul in care un il ai sau nu l-ai facut, asa am realizat si eu in ultímele zile in care am fost pusa in situatia de a vorbi despre mine, ca mi-ar fi prins bine un “pitch de lift”, astfel incat sa nu fiu prinsa “fara pantaloni in fata liftului” J

So people, get an elevator pitch!

100 inspiring people: Oana Mihailescu

Imi place enorm sa cunosc oameni frumosi. Oameni care sa imi umple sufletul de bucurie, oameni pe care sa ii admir, oameni curati si modesti.

Un astfel de om este Oana Mihailescu.

Cred cu tarie ca unele lucruri sunt menite sa se intample si unii oamenii trebuie sa ajunga in viata noastra pentru a ne ajuta, pentru a ne lamuri, pentru a ne invata. Asa s-a intamplat cand am cunoscut-o pe Oana la European CSR Lessons unde participam amandoua.

In pauza de masa, Oana s-a apropiat de mine si s-a introdus intr-un mod foarte original care m-a surprins. Imediat dupa, m-am trezit intr-o veritabila minisedinta de coaching lansata ad hoc de Oana in timpul mesei. 

Abordarea ei directa, dar calda, punctuala si motivanta m-a determinat sa ma deschid in fata ei si sa purtam o discutie foarte productiva pentru mine. 

Am pastrat legatura si am participat ulterior la un eveniment organizat de Oana unde din nou m-a surprins prin maniera ei calda de a aborda amanuntele de dezvoltare profesionala si personala.

Best day of the year

100 inspiring people: Lizi

Sunt bucuroasa sa descopper in tine un om atat de complex, atat de frumos si atat de sensibil.

Tot timpul am crezut ca doar tu trebuie sa inveti de la mine, ca eu sunt cea cu mai multa experienta si cunostinte si ca este normal ca tu sa ma asculti si sa inveti din ce-ti spun.

Zilele astea, insa, am fost surprinsa de faptul ca si eu am asa multe de invatat de la tine. Ca acum esti un om matur, cu personalitate formata, cu propriile tale conceptii si idei, pe care poti sa le argumentezi, cu propriile tale planuri de dezvoltare.

Sunt foarte mandra de tine! Sunt mandra pentru ca esti mai indrazneata decat mine, mai amuzanta decat mine, pentru ca esti foarte frumoasa, pentru ca ti-ai pastrat modul de a te supara din copilarie si pentru ca plangi exact ca atunci, pentru ca vrei sa cresti, pentru cartile pe care le citesti, pentru ca tot timpul imi setezi un nivel mai sus la care trebuie sa acced si asa faci si cu cei din jurul tau si cu tine, pentru ca esti ambitioasa si puternica. Si pentru ca vrei mai mult. 

Intr-o seara pe Magheru

Ora 22.00. Merg euforica pe bulevardul Magheru in drum spre Universitate. Tocmai ma intalnisem cu o persoana pe care o admir mult si pe care nu o mai vazusem de aproape un an.

Eram cu gandul la ea si la mine si la niste intamplari din trecut de care imi era dor. La un moment dat trece pe langa mine un barbat trecut de varsta a doua, zvelt, imbracat intr-o camasa alba. Se uita atent la mine, dar ma grabesc sa trec cat mai repede de el fara sa ii arunc vreo privire.

In spate aud:

"- Eeee! Ce fata eeesti!

   Cine mai e ca tine?! Nimeni!

   Si lu' Dumnezeu ii place!"

Am ignorat tenta vulgara, poate, a acestor vorbe, am lasat modestia la o parte pentru un minut si m-am simtit extraordinar sa-i raspund in gand:

"- Ai dreptate, domnule!"

Intotdeauna ramane muzica

Anul trecut am invatat lectia despartirii si lectia prieteniei. Si mi-am spus ca anul acesta voi dedica mai mult timp: sa vorbim, sa ascultam, sa schimbam pareri si experiente si sa fim doar noi.

Ca atunci cand nu erau ei.

Dar nu am facut-o.

M-am pierdut in planuri si proiecte, in euforii si dezamagiri si am lasat asta pe ultimul loc.


Se spune ca repetam aceeasi lectie pana cand o invatam.

Iar eu am tot repetat-o.

Dar intotdeauna ramane muzica. 

                       

It is Achievable

If you can dream it you can do it. 

Poate fi un simplu “quote” de pus cover pe profilul de facebook ca sa fim cool si sa primim like-uri. Insa pentru unii oameni acest quote inseamna totul. Este o fraza in care cred. Si daca exista credinta, totul este posibil.

Tererai Trent este o femeie din Zimbabwe al carei “big dream” era sa aiba acces la educatie. In tara ei, doar baietii erau dusi la scoala. Iar Terrerai visa sa stea intr-o banca in sala de clasa, sa ridice mana si sa spuna lectia. Acest vis este astazi calcat in picioare de multe fete care aleg terasele in locul salii de clasa si barfa in loc de lectie. 

Daca ar sti ca undeva in Africa exista o fetita care visa sa paseasca intr-o sala de clasa, care invata sa citeasca pe ascuns, s-ar schimba ceva?

In Africa exista o traditie conform careia la nasterea unui copil, cordonul ombilical este ingropat in pamant astfel incat omul sa fie legat pentru totdeauna de pamantul caruia ii apartine. La fel se intampla si cu visele. Daca le scrii pe hartie si le ingropi sub o piatra vei sti intotdeauna la ce sa te raportezi, care este telul tau, piatra te va chema tot timpul. Vei sti ca ele sunt acolo, asteptand sa fie indeplinite.

Asa ca Tererai a scris pe o hartie ca vrea sa faca studii superioare in Statele Unite. Si master. Si doctorat.

Recicleta – ECOmunitatea ta!

Pe 15 iunie m-am trezit de dimineata si am dat fuga in parcul Circului pe care nu il mai vazusem niciodata si pe care l-am gasit deosebit de frumos. Invitatia a venit de la Asociatia Viitor Plus care a celebrat extinderea proiectului „Recicleta – ECOmunitatea ta!”. 

Proiectul este unul curajos si inovativ propunandu-si sa colecteze deseurile de hartie direct din scara blocului. 

Anul trecut s-au colectat cu acest sistem 5 tone de hartie din 33 de scari de bloc in Sectorul 2. Anul acesta, alte 30 de scari de bloc s-au alaturat proiectului. 

Primul pas este semnarea unui Acord de implicare in proiect intre Asociatia de Proprietari si Viitor Plus prin care asociatia este de acord sa fie instalate in scara de bloc recipientul de colectare care arata cam asa:

Green Venice

Nu puteam sa inchei postarile despre Venetia fara sa scriu despre turismul sustenabil. Se speculeaza deja ca Venetia este in pericol de disparitie si aceste speculatii nu sunt chiar departe de adevar. Desi nu am gasit niciun document official in directia asta, sunt destul de multe probleme de sustenabilitate in Venetia prezentate si argumentate in cartea Sustainable Venice: Sugestions forthe Future.

Mi-a placut diversitarea oamenilor in Venetia. Este lcoul in care poti auzi toate limbile pamantului intr-o singura zi. Dar aceasta mare de oameni este in acelasi timp un pericol pentru oras. Pentru ca fiecare turist afecteaza in mod direct Venetia Verde.  De aceea consider ca ar trebui sa respectam cateva reguli ale turismului sustenabil in Venetia:

Venetia miroase

De cand am venit din Venetia au fost cativa oameni care s-au strambat la mine si m-au intrebat cu stupoare: “Si cum e? Miroase??!”

Ei bine, da. Venetia miroase.  

Miroase a briza, a mare, a vechi, a romantism, a tei, a verde, a flori, a relaxare si a agitatie. Venetia te imbata cu mirosul ei la fiecare pas pe care ai norocul sa il faci printre stradutele ei inguste, sau pe canele. 

Venetia este superba la fiecare pas, sau la fiecare miscare de gondola. Asa ca oricat de tare ar fi putut mirosi Venetia, peisajul si experienta meritau toate traumele posibile ale simtului olfactiv.

Insa, cu exceptia catorva locuri inguste unde am ajuns doar cu gondola si unde se simtea foarte putin miros de apa statuta, nu am avut nicio problema cu mirosurile. 

Experiente venetiene

Venetia este superba. Boema, romantica, veche si primitoare. Este locul in care gasesti poate cel mai variat  mixt de oameni, de rase si popoare, de limbi si obiceiuri.

4 zile au fost suficiente ca sa descoperim Venetia, sa ne umplem de energia ei si sa ne dorim sa revenim.

Am simtit din plin gustul Venetiei, iar experienta nu ar fi fost completa fara:

1.  Plimbarea cu gondola, desigur

Pentru ca gondola este simbolul Venetiei si pentru ca gondolierii sunt peste tot in Venetia si pentru ca sunt dispusi sa negocieze si pentru ca iti spun povesti frumoase pe timpul plimbarii.

2.  Rataciri

Una dintre cele mai frumoase experiente a fost sa ne lasam ghidati de stradutele mici si inguste. Fara harta si fara GPS. Nu ai cum sa te ratacesti. Si fiecare straduta ne-a surprins in felul ei.

Lectii intr-o seara de joi. E bine, regele meu!

Am un vecin cu un caine mare, gri si balos. Ma sperii de fiecare data cand il scoate la plimbare si ne intersectam pe scara ingusta. Poate si din acest motiv nu am socializat foarte mult cu vecinul meu. 

Joi, insa a sunat la noi sa ne roage sa semnam niste documente pentru ca isi deschide o societate si are nevoie de acordul vecinilor pentru a declara sediul social in apartament. Conversatie formala de 2 minute finalizata cu acord si semnatura. Cand am inchis usa mi-am dat seama ca mi-as fi dorit sa stiu ce societate urmeaza sa isi deschida si care e povestea cu cainele gri, doar ca din cauza faptului ca mi-a fost teama sa nu il deranjeze curiozitatea mea, am evitat.

Si pentru ca toate lucrurile sunt facute sa se intample, seara am mers la un eveniment organizat de Oana Mihailescu, despre networking si am povestit intamplarea asta in fata tuturor. Si am invatat ca teama de esec in initierea unei conversatii este normala, dar trebuie asumata si in acelasi timp trebuie sa stii sa te retragi daca interlocutorul nu se arata interesat. Fara a considera decizia lui un afront personal.

Seara a fost magnifica, lectiile Oanei foarte utile si experienta extreme de interesanta. Am cunoscut o actrita care isi va deschide o scoala de teatru pentru copii, o economista care face obiecte decorative din lemn si un psihoterapeut care studiaza tipurile de terapii prin echitatie.

Iar la final, Oana mi-a spus o istorioara atat de faina ca nu pot sa nu o trec mai jos.

100 inspiring people: Ana Vlad

Pe Ana am cunoscut-o acum mai bine de 5 ani, in timpul studentiei, la prima mea iesire in B52. Era prietena unei prietene. Ne-am vazut de putine ori de atunci si de fiecare data pasager, in timpul intalnirilor mele cu prietena noastra comuna.

Luna trecuta mi-a scris pe facebook si am iesit impreuna la o cafenea din apropierea casei pentru ca suntem oarecum vecine.

Intalnirea a fost surprinzatoare, cel putin pentru mine, deoarece am descoperit o persoana diferita de cea pe care mi-o aminteam, cu care am descoperit ca avem cateva lucruri in comun si care m-a impresionat prin deschidere si empatie. Am vorbit despre proiectele fiecareia si despre dezvoltare personala.

Ana este o persoana tot timpul disponibila sa ii ajute pe ceilalti. Cu sfaturi, cu experiente prin care a trecut ea. Acum lucreaza cu mama ei si mi-a povestit ce frumos s-a dezvoltat relatia lor de cand s-au cunoscut si din punct de vedere profesional. Niciodata pana sa imi vorbeasca ea despre asta nu mi-am imginat cum ar fi sa lucrez cu mama. Chiar si acum imi e greu sa imi imaginez. Pentru ca tindem sa ne catalogam parintii ca inapoiati, inadaptabili in lumea noastra cea noua, cu high-tech si networking. Insa, cel mai probabil am fi surprinsi, daca am incerca.

La ultima intalnire cu Ana, am discutat despre faptul ca ii place sa influenteze in bine viata oamenilor, la  fel ca si mama ei.

Daca ma gandesc la Ana imi vin in minte cinci cuvinte: inspiratie, ceai, carti, biciclete si drumetii.   

Draga Ana, ma bucur ca te-am reintalnit si abia astept sa ne revedem la Tabiet! Sau la tenis. Sau pe bicicleta J

Fa bine!

Treaba este cat se poate de frustranta oricum ai incerca sa o abordezi. 

E clar ca multi nu arunca gunoiul la cos atunci cand merg pe strada. Imi place sa cred ca in casele lor folosesc cosul de gunoi in scopul pentru care a fost inventat. Doar pe strada ignora acest aspect pentru ca pana la urma, pe strada nu e la ei acasa, nu? Si de cand e responsabilitatea lor sa tina strada curata? 

Este frustrant sa le atragi atentia. Pentru ca abia atunci iti dai seama ce mentalitate au si cat de neputincios esti in fata a 7, 10, 15, 20 sau 30 de ani de nepasare, de educatie deficitara si de modele proaste. 

Eu am incercat la un moment dat asta cu succes, imi place sa cred si am povestit intamplarea aici. As mai face-o fara ezitare de fiecare data cand vad pe cineva care arunca gunoiul pe strada. Si sper sa o faca tot cei care inteleg ca avem niste responsabilitati ca simpli "umblatori pe strada", ca simpli "locuitori ai acestei planete", avem niste responsabilitati de ingrijire a mediului dincolo de peretii locuintei noastre. 

Frustrant este si sa aduni gunoaiele altora, iar actiunile colective cu acest scop sunt din ce in ce mai dese, pentru ca este nevoie de ele, din pacate. 

Imi place reclama de mai jos, dar cred ca pentru Romania nu ar functiona. Cred ca pentru noi ar trebui ceva mult mai dur, care sa ne zguduie zdravan de pe canapelele comfortabile din fata televizorului din casa noastra curata.

Tendinte si realitati CSR in Romania

Cand am inceput sa scriu acest post despre rapoartarea CSR in Romania, mi-au venit in minte declaratia Ralucai Fiser din cadrul EuropeanCSR Lessons la care am participat saptamana trecuta.

Presedintele Asociatiei Green Revolution, prima asociatie nonguvernamentala de ecologie urbana din Romania, a declarat ca in momentul in care a initiat proiectul Green Business Index (GBI), singurul instrument de evaluare a responsabilitatii fata de mediu a companiilor din Romania, a constatat cu surprindere ca 60% dintre companiile cu care a discutat considerau si declarau ca ele nu au impact asupra mediului. (!!!)

Procentul este uimitor si este cu siguranta unul dintre motivele pentru care la noi in tara initiativele de CSR sunt mult in urma celor europene.  

Poate acesta este si un motiv pentru care abia in anul 2013 avem public un studiu oficial despre tendintele si realitatile CSR in Romania. In tarile europene astfel de studii erau publice inca din 2005.

Decat ploaie si Decat o Revista

Zilele astea am trait cea mai frunoasa experienta de citit. Au contribuit la ea ploaia si o revista minunata pe care regret ca nu am descoperit-o mai devreme: Decat o Revista.

Cel mai frumos mod de a incepe ziua este pe fotoliul de langa geamul larg deschis pe care intra ploaia  rasfoind paginile acestei reviste.

Imi place si o recomand tuturor celor care vor sa citeasca literatura realista contemporana, scrisa de tineri talentati care s-au dedicat pasiunii scrisului. Pentru ca daca veti citi povestea de viata a revistei, o veti indragi si mai tare.

Am citit-o cu creionul in mana pentru ca este inspirationala si am notat idei si ganduri la fiecare articol. O sa am grija sa o pastrez in colectie si ma declar cititor fidel Decat o Revista. 

Got Milk?

Am copilarit la tara si nu imi amintesc vreo zi din copilaria mea in care sa nu fi avut lapte sau produse din lapte in frigider sau in camara racoroasa a bunicii.

De capra sau de oaie si cel mai adesea de vaca, consumam lapte dimineata, la pranz ori seara. Insa, cel mai des eram fascinata de vrajile pe care bunica sau mama le faceau cu laptele. Bunica stia toate secretele magice ale putineiului (cei care au crescut la tara stiu ce este ) si la 4 ani eram prima care degusta smantana rezultata dupa luptele indelungi pe care bunica le ducea cu laptele proaspat in putineiul din lemn de brad.

Laptele batut si iaurtul erau specialitatile casei. Imi amintesc ca bunicul meu nu pleca niciodata de acasa fara sa isi ia cu el o sticla de 1 litru cu lapte batut. Bunicul era diabetic si laptele batut era principalul lui medicament.  

Mai crede cineva in CSR in Romania? European CSR Lessons Ziua 2

Dupa prima zi in care s-au prezentat campanii si studii de caz imbucuratoare pentru industria de CSR din Romania, ziua 2 a European CSR Lessons a inceput cu o intrebare surprinzatoare venita chiar din partea Monei Nicolici, Head of Community Relations and Social Affairs la Petrom:

“Cine mai e interest de CSR in Romania? Cine mai e interesat de ce fac companiile in CSR?”

Pentru ca desi istoria CSR se scrie in fiecare zi, in Romania Secolului 21, desi comunicatea de business s-a dezvoltat foarte mult, 79% dintre romani inca asteapta sa li se intample ceva. Si doar 1 din 5 romani au initiativa, lupta pentru o idee, duc pana la capat un proiect, au initiative si spirit antreprenorial. N-as spune ca este de condamnat pentru o societatea care a trait atatia ani cu interdicita de a gandi liber, de a se exprima liber si de a valorifica propriile idei, insa trebuie sa recunoastem ca nici nu suntem dispusi sa evoluam intr-un ritm sustinut.   

European CSR Lessons. As green as it gets

Azi a fost prima zi a evenimentului European CSR Lessons organizat ireprosabil de echipa responsabilitatesociala.ro in Aula Bibliotecii Nationale.

"As green as it gets" este noul slogan al gamei de hartie reciclata Green Range produsa de Mondi.

Am apreciat faptul ca organizatorii s-au straduit sa aduca la eveniment speakeri internationali, iar prezenta si prezentarea Angelei Wiesmueller, Business Development Manager la Mondi a fost chiar o lectie interesanta. Atat din punct de vedere al studiului de caz prezentat, cat si in ceea ce priveste prestanta ca vorbitor. A avut un discurs cursiv, a interactionat foarte bine cu audienta si a prezentat lucruri concrete si relevante pentru public reusind in acelasi timp sa promoveze brandul Mondi.

Dincolo de asta, insa, gasesc incurajator faptul ca o companie producatoare de hartie dedica atat de multe resurse protejarii mediului.

Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile

Nu e nimic mai frumos decat ploaia intensa de vara. Am lasat feresastra deschisa larg sa intre tot mirosul de ploaie in casa. Si cerul sa intre cat poate si sunetul ploii, totul. Ploaia asta imi aminteste ca "avem 555 de vise de implinit". E cea mai frumoasa ploaie pe care am vazut-o in multi ani!

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,Înnebunitele ploi şi ploile

calme,

Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,

Ploile proaspete

şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,

Iubesc ploile, iubesc cu patimă

ploile,

Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,

Îmi place să

le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,

Să ameţească, privindu-mă astfel,

bărbaţii.

Lifetime Travel Destination Wish List

Goreme, Turcia

Cape Town

Angel Falls, Venezuela

This is a green message

Cred in Responsabilitatea Sociala Corporativa, cred ca este un domeniu inca neexploatat suficient si corect in Romania.

Dar mai cred si ca responsabilitatea sociala trebuie impartita intre companii si indivizi. Nu trebuie sa avem pretentii ca firmele sa aloce bani pentru a salva planeta in timp ce noi o distrugem cu sau fara buna stiinta.

De cativa ani, de cand am constientizat pericolul dezvoltarii societatii asupra mediului inconjurator sunt foarte atenta, indignata, neputincioasa, enervata. Pentru ca simt ca sunt atat de putini oameni carora le pasa, pentru ca ceilalti, carora simt ca nu le pasa, sau poate nu sunt constienti, actioneaza in mod distructiv atat de natural.

Sunt un "bloger/om verde" pentru ca:

Un desenator de portrete robot de la FBI le arata femeilor cat sunt de frumoase

Cand am vazut aceasta campanie, mi-am zis ca daca experimental s-ar fi organizat si in Romania, mi-ar fi placut sa particip.

Oricat de mult am spune ca nu ne intereseaza parerea celor din jur si ca nu ne afecteaza imaginea pe care o avem in ochii lor, suntem avizi dupa feedback.

Eu sunt foarte interesata de feedback-ul celor din jurul meu cu privire la actiuni, idei, reactii, proiecte, propuneri, decizii si bineinteles aspect fizic. De cate ori mi-am schimbat parerea despre un obiect vestimentar pe care il consideram neinsemant sau pe care chiar nu il pretuiam atunci cand am primit aprecierile celor din jur!

Cred ca feedback-ul este o sursa excelenta de dezvoltare, de imbunatatire si imbogatire. Parerea celor din jur conteaza. Pana la ce nivel, depinde de fiecare in parte.

Morning with TED

             

             

Obiceiuri sanatoase: sucul de dimineata si salata de seara

Sunt speriata de fiecare data cand citesc despre cazuri de cancer prin care trec oameni batrani si tineri, cel mai adesea tineri. Evident empatizez foarte mult si imi trezesc amintiri dureroase. Si frica. Frica egoista de a nu trece prin asta. Si de fiecare data promit sa imi analizez stilul de viata si sa fac mici ajustari pe unde pot.  Pentru ca sunt sigura ca stilul de viata si de alimentatie dezordonat si/sau incorect este unul dintre factorii cei mai importanti ai imbolnavirii.

Cea mai importanta regula pe care mi-am impus-o de ceva timp este aceea de a manca foarte rar zahar. Folosesc in schimb siropul de agave si Stevia. A doua regula de care sunt mandra este aceea de a renunta la ouale si carnea de pui/porc din comert. Foarte rar se intampla sa cumpar carne de pui din comert si atunci cumpar Agricola. Iar oua niciodata, de cel putin 1 an. Sunt norocoasa sa am parinti si bunici la tara pe care ma bazez pentru implementarea planurilor mele de alimentatie (mai) sanatoasa. Pachetul de la mama este asteptat si acum cu nerabdare, la fel ca in studentie.

De azi vreau sa incep o noua regula: regula sucului de dimineata si salatei de seara.

Sa traiasca nonformalul!

Sunt o persoana impulsiva, dar m-am autoeducat sa nu reactionez sub impulsul emotiilor, mai ales al celor negative. De data asta incalc regula.

Imi plac proiectele foto. Am participat anul trecut la Portret de femeie organizat de PHOTO UNION si am fost super incantata. Anul asta, am uitat ca participarea e pe baza de inscriere si ca cererea este foarte mare, astfel incat nu am mai prins un loc. Si a fost asa de furmos anul asta…Dar la anul nu mai ratez!

Cam in aceeasi perioada primesc o invitatie la un alt proiect foto foarte interesant care promova conceptul de projection photography. Adica te pozezi cu o proiectie. Am facut un mic research pe intrnet si m-am inscris foarte incantata la acest proiect. Se numea "Tot un proiect foto. Educational" si era organizat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (EducatieNonformala). Cool, am zis! Uite ce oameni misto, ce proiecte faine! Ce idei!

Este imbucurator sau infricosator?

Maine vreau sa merg acasa, la Zimnicea, pentru o perioada mai lunga decat de obicei si mi-am dat seama ca primul lucru pe care vreau sa il pun in bagaj este laptopul. Nu pot sa imi asum riscul de a pleca fara el. Daca am un email urgent sau un task de finalizat? Laptopul merge cu mine.

Ieri, Ministerul Educatiei a lansat primul manual digital pentru elevii claselor III-VII. Un manual exclusiv digital pentru elevi!

In fiecare zi lucrez pe o platforma digitala, numita workroom, unde ma “intalnesc” cu clienti din Singapore sau Statele Unite. La ei este dimineata, la mine este noapte, dar suntem cu totii gata de lucru intr-o camera virtuala care nu este afectata in niciun fel de fusul orar.

Obiceiuri sanatoase – Cocoa B, my love

Am creat o categorie in acest blog pe care am numit-o “Obiceiuri sanatoase” si in care mi-am propus sa scriu despre toate deciziile de a adopta un stil de viata (mai) sanatos.

Am scris prima postare in cadrul categoriei acum putin timp, despre nucile de sapun pe care le folosesc si astazi cu succes in locul detergentilor chimici. Uleiul esential de arbore de ceai este cheia acestui proces pentru ca da rufelor un miros de curat si proaspat care “bate” orice reclama cu miros imbietor.

Astazi scriu despre un alt produs spectaculos si accesbil care mi-a facut viata mai frumoasa, untul de cacao.

Copii fara etichete

Am cunoscut-o iarna trecuta pe fetita de 2 ani a invatatoarei mele. Stiu, pare ciudat, insa chiar asa este. Cea care mi-a ghidat pasii in scoala primara si mult timp dupa “clasele mici” face parte inca din viata mea si este acum mama unei fetite extraordinare de numai doi ani. Daria m-a impresionat de la primul cuvant si i-am marturisit mamei ei cu maxim entuziasm ca abia astept sa o cunoasc pe Daria adult. Modul in care cea mica interactiona cu “o straina”  si modul in care aborda discutia, fara “lululu si ga gaga ga “ m-a facut sa privesc peste timp si sa imi imaginez o personalitate dezvoltata frumos, o tanara increzatoare si deschisa, un om de succes. Pentru ca a avut o copilarie “luata in serios”. Este cel mai frumos copil pe care l-am cunoscut! Si nu ma refer la frumusetea fizica, care oricum este din plin, ci la frumusetea personalitatii unui copil de numai 2 ani. Pentru ca exista! Si pentru ca se dezvolta cu o rapiditate uimitoare.

Mi-ar placea ca “lumea viitoarului” sa fie populata cu mai multi copii ca Daria. Mi-ar placea ca parintii de azi sa ia mult mai in serios copilaria de care sunt responsabili si sa inteleaga ca modul in care isi educa copiii la 1 an, la 2, la 3 sau la 10 are o influenta covarsitoare asupra personalitatii adultului de mai tarziu.

In dialog cu Horatiu Malaele

Aseara am participat la conferinta organizata de Business Edu "In stare de dialog - Horatiu Malaele". Mi-am dorit mult sa ajung si multumesc mult Career Advisor pentru invitatie.

Peste 100 de oameni au venit de la ora 19.00 la Hotelul Marshall Garden pentru intalnirea cu Horatiu Malaele.

Si acesta a aparut in timpul anuntat, in obisnuitul costum negru si cu obisnuitul umor. Si foarte deschis dialogului.

Totusi, conferinta a fost promovata un pic exagerat din punctul meu de vedere, ca un fel de workshop in urma caruia participantii urmau sa invatete tehnici de dialog. Am vazut pe fata multora un strop de dezamagire. Era Horatiu Malalele, era totusi marele actor dispus la dialog liber cu cei din sala, insa pozitionarea evenimentului nu a fost tocmai reusita pentru ca a creat alte asteptari participantilor.

Evenimentul a fost sub forma unui dialog absolut liber cu Horatiu Malalele pentru ca dupa un monolog de inceput in stilul caracteristic, actorul s-a declarat disponibil dialogarii cu noi. Si a fost fantastic sa vezi 100 de indivizi de toate culorile si marimile ridicandu-se rand pe rand pentru  a-i adresa diverse intrebari actorului. Unele pertinente, altele mai putin. Actorul insusi a spus: "Dvs puteti sa intrebati, asta nu inseamna ca eu stiu sa raspund."

Invitatie la teatru

Am vazut Morometii de cel putin 5 ori. Si l-as mai putea vedea inca de-atatea. De fapt, scriind postul asta “mi se face pofta” sa il vad.

Pe de o parte pentru ca ma identific cu viata taranilor din film, pentru ca sunt taranii copilariei mele din Teleorman, unde s-a nascut si Marin Preda si pentru ca  foarte rar ii mai gasesc astazi.

Pe de alta parte pentru ca nu ma mai satur sa il admir pe Victor Rebengiuc interpretandu-l pe Moromete. Savurez fiecare secventa, fiecare replica, fiecare gest al actorului.

Victor Rebengiuc este actorul meu preferat. Si sunt fericita ca inca este pe scena Teatrului National si ca inca il pot vedea.

Acest post este dedicat unei campanii speciale, emotionante, care nu are nevoie de prea multe explicatii, ci doar de sustinere: Campania Nationala "Artistii pentru Artisti" organizata de UNITER impreuna cu teatrele din Bucuresti si din tara cu scopul strangerii de fonduri pentru artistii varstnici cu probleme de sanatate.

Fiecare dintre institutiile teatrale participante ( aici lista) programeaza un spectacol din repertoriul propriu sub semnul Campaniei.

Prima mea experienta cu nucile de sapun

Am constientizat de ceva timp ca ne inconjuram de un mediu toxic, uneori constient, de cele mai multe ori inconstient. Si cu cat ne informam mai mult, cu atat ne ingrozim mai mult de efectele pe care unele actiuni simple, cotidiente le pot avea asupra sanatatii noastre.

De anul trecut am inceput sa ma informez mai bine asupra alimentelor pe care le consum si asupra produselor care intra in contact direct cu corpul meu. Si nu mi-am putut imagina ca noi ne facem rau in fiecare zi prin obiceiuri gresite, aplicate in mod regulat.

Unul dintre obiceiurile sanatoase pe care vreau sa le insusesc este inlocuirea detergentului de rufe din comert. Balsam nu mai folosesc de peste un an, dar ieri am decis sa inlocuiesc si detergentul.

Digital Marketing Forum

Ieri am participat la Digital Marketing Forum, organizat de Evensys. Cel ami mult mi-a placut faptul ca m-am intalnit cu multa lumea cunoscuta. Colegi si fosti colegi, colaboratori si fost colaboratori. Cred ca asta este si unul dintre avantajele acestor tipuri de eveniment. Oamenii din industire sunt prezenti si este imposibil sa nu cunosti pe cineva, personal sau din vedere. Iar pauzele de cafea si de pranz sa se transforme in sedinte de networking eficient. Iar daca se intampla sa nu cunosti, tot faci networking. Sau cel putin asa ar trebui, asa este recomandat. Daca stii, daca ai abilitati de comunicare si integrare. Dar, ma rog, asta e alt subiect.

Aflat la cea de-a sasea editie, evenimentul este unul dintre cele mai recunoscute din randul conferintelor care abordeaza comunicarea digitala. O descriere detaliata a fiecarui panel puteti citi pe blogul Ancai Duma, blogger oficial al evenimentului.

Ce mi-a placut:

•  prezenta speakerilor internationali. Au fost cei care au venit cu cel mai bun input, cei care au primit cele mai multe apreciaeri si aplauze. Mi-a placut in mod special Nir Refuah, VP Creative, McCann Digital Tel Aviv.
• Stela Toderascu Digital Activation Manager la Avon. O mai vazusem la Digital Divas si m-a impresionat in primul rand cu stilul relaxat de a tine o prezentare, captand in acelasi timp si audienta. Cu modul de a prezenta o campanie astfel incat sa puna accent pe experienta digitala, dar sa prezinte intr-o lumina buna si compania care a implementat campania.
• orgaizarea foarte buna.

Ce nu mi-a placut:

• prea multe roll-upuri. Nu este tocmai deranjant, dar totusi erau opulente. 
• multi speakeri au abordat temele in termeni generali, de genul ce e bine si ce nu e bine sa facem in cadrul unei campanii. Lucruri pe care le stiam deja sau pe care le puteam gasi cu usurinta pe internet. 

Ce am invatat:

• continutul este printul. Iar continutul generat de clienti este regele
• segmentarea bazelor de date influenteaza rata de raspuns mai mutl decat ati crede. Faceti un test!
• cum sa desfiintez o campanie "member-get-member". Acest tip de campanie este o iluzie, de fapt si daca as fi stiut lucrurile pe care le-am invatat la conferinta acum un an, cu siguranta le-as fi folosit intr-o discutie mai veche.

"What is the coolest thing that your business does? Do you sey it on your homepage?" Jeremy Spiller
" Brand yourself! Find something that you really like and then be the best at it!" Jeremy Spiller

- 

Zborul nu este despre zbor

Astazi am vazut Zborul (Flight) la Grand Cinema Digiplex. Filmul mi-a placut, mai ales ca nu il mai vazusem pe Denzel Washinton de mult timp.

Ajunsa acasa am cautat recenzii ale filmului, am vrut sa inteleg mai multe despre poveste. Si am ramas uimita sa vad pe diverse bloguri si siteuri, articole care aveau sfaturi pentru cititori si viitori privitori ai filmului, de genul:” Iti este frica sa calatoresti cu avionul? Atunci nu te duce sa vezi Zborul.”

Faptul ca unii oameni au ramas doar cu imaginea unui accident aviatic, destul de dramatic prezentat, ce-i drept, m-a surprins.

Eurovision 2013. The Butterfly Effect.

Pentru mine Eurovision inseamna nostalgie. Am crescut o data cu Eurovision si nu am ratat nicio editie. In liceu, daca nu ne uitam la Eurovision a doua zi nu ne puteam integra in grupul de prieteni.  Eram obligati de “societatea liceana” sa urmarim Eurovision, sa ne facem o parere pe care sa  o impartasim cu ceilalti. Sa argumentam si sa dezbatem.

Partea buna este ca obiceiul s-a pastrat pana astazi. Anul trecut am vazut Eurovision in canapeau din sufragerie, neincapatoare pentru toti prietenii eurovisionari si cu bere insuficienta pentru gaturile uscate de argumentare si sustinere.

Anul acesta concursul va avea loc la Malmo, in Suedia (va amintiti de Loreen, da?), iar piesele romanesti calificate imi dau mari sperante. Si vesele si dramatice si in romana si in alte limbi, voci spectaculoase care au impresionat anul trecut Romania cu talentul lor la emisiuni ca Vocea Romaniei (Brigitta si Mihai Popistasu, Anthony, Claudiu Mirea, Maximilian Muntean ), X Factor (Andrei Leonte, Tudor Turcu, Alin Vaduva) sau Romanii au talent (Narcis Iustin Nanau) dar si artisti consacrati.

Donez cuvinte

Cancerul este boala secolului nostru, cea mai grea dintre toate, cea mai chinuitore si cea mai mediatizata. Cea mai dura, cea care distruge vise, cea care schimba oameni. Cancerul este mai mult decat o boala. Este o incercare, iar cei incercati se vor schimba pentru totdeauna. Cancerul poate fi invins, iar una dintre arme este cuvantul. Cuvintele depasesc temerile si dezvolta curajul, cuvintele inspira oamenii sa constientizeze puterile ascunse pe care le poseda si ii transforma la propriu.

Asociatia Little People a lansat campania "Doneaza cuvinte!" :

Primul job nu se uita niciodata

Astazi am facut o introspectie a parcursului meu professional. Niciodata pana acum nu am stat sa ma gandesc sau sa imi amintesc cum am inceput. Bineinteles ca eram constienta de primul meu job si de ce am facut, insa niciodata nu m-am gandt la partea emotioanala, la mine cea de atunci, tanara de 20 de ani care isi lua viata in maini, la cat mi-am dorit job-ul si pana unde am putut merge pentru a-l obtine.

Primul job nu se uita niciodata! Primul job are direct sau indirect o influenta mai mare sau mai mica asupra dezvoltarii nostre profesionale ulterioare. Intotdeauna vei fi atasat de compania care ti-a dat prima clipire de incredere, de oamenii pe care i-ai numit pentru prima data “colegi de serviciu” , de cel pe care l-ai numit pentru prima data “sef”. E ca si cu dragostea, nu? :)

Deciziile pe care le luam legate de sanatate trebuie sa fie bine gandite si documentate

Am citit cu surprindere despre interzicerea contraceptivelor Diane 35 in Franta. Pilulele acestea sunt cele mai populare contraceptive la noi. In randul doctorilor si, mai ales, in randul pacientelor.

Ancheta a inceput in Franta dupa ce o femeie a dat in judecata firma Bayer, cea care produce DIANE 35, din cauza efectelor adverse. Femeia s-a ales cu un handicap in urma unei embolii pulmonare provocate de utilizarea medicamentului. Studiile arata ca o substanta din pilulele Diane 35 conduce la un risc de aproape sapte ori mai crescut de a suferi de tromboza venoasa, in primul an de utilizare. In urma anchetei autoritatile franceze au decis sa le retraga de pe piata.

Let’s cut the crap, life as you know it doesn’t last forever

2012 m-a invatat sa renunt la oameni, dar sa ii pastrez totusi cu mine. 2012 m-a invatat ca nu exista garantii, ca ceea ce am astazi nu voi avea pentru totdeauna. Life as you know it doesn’t last forever. Si poate nu dureaza nici macar atat cat ne propunem noi. Si atunci, cand realizam asta, cand evenimentele ne iau pe nepregatite si invatam lectia prea tarziu, trebuie doar sa tinem cont de ea si sa ne bucuram de tot ceea ce avem acum, aici.

2012 m-a invatat sa pretuiesc oamenii, mi-a redat increderea in prietenii. 2012 m-a pus fata in fata cu mine insami, asa cum nu stiam ca sunt. In 2012 am renuntat definitiv la naivitatea adolescentina si am inteles ca nimic nu este garantat.

Daca ar fi sa definesc lectiile lui 2012 in 3 cuvinte acestea ar fi: dragoste, maturitate si crestere spirituala.

In 2013 imi doresc sa aplic invatatmintele si sa am suficienta energie sa imi intind aripile atat de mult cat cred eu ca se pot intinde.