Am copilarit la tara
si nu imi amintesc vreo zi din copilaria mea in care sa nu fi avut lapte sau
produse din lapte in frigider sau in camara racoroasa a bunicii.
De capra sau de oaie si cel mai adesea de vaca, consumam
lapte dimineata, la pranz ori seara. Insa, cel mai des eram fascinata de
vrajile pe care bunica sau mama le faceau cu laptele. Bunica stia toate
secretele magice ale putineiului (cei care au crescut la tara stiu ce este ) si
la 4 ani eram prima care degusta smantana rezultata dupa luptele indelungi pe
care bunica le ducea cu laptele proaspat in putineiul din lemn de brad.
Laptele batut si iaurtul erau specialitatile casei. Imi
amintesc ca bunicul meu nu pleca niciodata de acasa fara sa isi ia cu el o
sticla de 1 litru cu lapte batut. Bunicul era diabetic si laptele batut era
principalul lui medicament.
Intre timp am crescut, bunicii mei nu mai sunt, iar eu locuiesc
la oras si cumpar iaurt din supermarket. Am pastrat obiceiurile vechi si in
casa mea bucuresteana am tot timpul produse din lapte: iaurturi, lapte batut si
kefir.
Cand am citit despre Drumul Laptelui, campania initiata de
Danone in care bloggerii pot afla #cumsefaceiaurtulDanone am stiut ca vreau sa
merg in fabricile Danone, intr-un rol de controlor de calitate.
Eu am trait la
tara si stiu cum se colecteaza laptele. In prezent cunosc vecini si prieteni ai
parintilor mei care ”dau laptele la Danone”.
Sunt foarte incantata de aceasta colaborae reala si
fructuasa a celor de la Danone cu fermierii romani! Dar ce se intampla in
fabrica? Cum se termina drumul laptelui in “putineele” uriase din fabrica
Danone? Mi-as dori sa am ocazia sa traiesc aceasta experienta si sa o relatez
aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu