Craciunul la Piata Obor

Pana acum nu am avut timp si nici rabdare sa stau intr-o piata bucuresteana in preajma Craciunului si sa ma bucur de atmosfera. Este un tablou mirific, un furnicar extrordinar, iar atunci cand este vorba de Piata Obor, totul se transforma intr-o piesa de teatru de revista redutabila.

Am petrecut azi 2 ore in piata Obor, ca sa vad Craciunul la piata si mi-a placut maxim. Pe langa faptul ca a nins tot timpul, oamenii erau ca furnicile, brazii erau in toate colturile, chilipirurile de Craciun la toate tarabele, iar comerciantiiiii, comerciantiiii....fac tot spectacolul. Va dau doar cateva replici:

" Viceroi, da! Polmol, da! Marboro, da!"

" Coronita, ia coronita de brad!"

" Tuva-n gura de ciori! Nu mai pieriti o data!"

" 5 lei toata telina!"

Iar faptul ca la gatul meu atarna un aparat foto profesional, le-a facut pe pirandele comerciante sa ma ia drept jurnalist, sa ma roage sa le pozez tarabele si sa le dau la ziar. Iar eu mi-am jucta rolul, recunosc.

Numai ca rolul meu de jurnalist mi-a adus si ceva neplaceri din partea paznicilor. Vigilenti, bineinteles. Au primit comanda prin statie sa se tina dupa mine si sa nu imi dea voie in hala. Asta da, aventura!

Impresii de expozant

Cu putin timp in urma am inceput sa explorez activitatea de miniprenor dezvoltand un magazin de cadouri inedite, experienta despre care voi povesti intr-un post separat.

In week-end am participat cu wowgifts.ro la doua targuri din Bucuresti, diferite ca si concept, dar cu tema asemanatoare.

Sambata am expus in cadrul evenimentului Intalnire Chic, organizat de Chic Chirag, un proiect foarte frumos, conceput de doua fete creative ale caror "siraguri sic" te atrag iremediabil. Intalnirea a fost una extrem de placuta, intr-un cadru intim si cu oameni sociabili. De altfel, socializarea a fost punctual forte al intalnirii. Desi vanzarile nu s-au remarcat, intalnirea a fost placuta prin atmosfera creata de organizatori.

Duminica am expus in cadrul unui eveniment de fashion, Cloud No 9, pe Str. Selari, in club Rococo din Centrul Vechi. O experienta foarte interesanta, sa ma aflu cu un stand de cadouri wow intr-o multime de standuri cu articole vestimentare care mai de care mai glamorous. Vizitatorii au fost in cea mai mare parte fete, iar partea cealalta, de baieti, erau iubitii fetelor din prima parte, afisand fete obosite si plictisite de atatea vizualizari de rochite si accesorii. Erau de-a dreptul amuzanti.

Targul mi-a oferit ocazia de a le cunoaste pe fetele de la Irenka, ele au fost si organizatoarele, am vorbit cu Lia Delicii si mi-am cumparat un ulei (imi doream de mult sa incerc produsele ei, doar ca nu avusesem ocazia sa le si vad) si i-am prezentat Danei Rogoz, care a fost promotorul evenimentului, ceaiurile noastre speciale. A fost incantata de setul Sex, Tea & Rock’n’roll.

In concluzie, targurile nu sunt cu siguranta un motor al vanzarilor, dar sunt un foarte bun prilej de socializare, de a cunoaste oameni noi si frumosi, de a schimba contacte si de a te promova. Am ramas cu o impresie foarte placuta si ma gandesc chiar sa organizez un targ…..inedit. Cine vine in echipa? 

Iti multumesc. Si ramas bun...

Ieri s-a terminat. Astazi iti simt lipsa si mai tare. Si regret ca nu am stat langa tine mai mult, ca nu am vorbt cu tine mai mult, ca nu am realizat mai bine si mai din timp cat de greu este, pentru ca zambetul tau nu m-a lasat. Tu si eu, Brutus, vom avea intotdeauna o legatura speciala.

Iti multumesc pentru ca te-am cunoscut, pentru ca mi-ai aratat prima si singura “cireada de melci” pe care imi era dat sa o vad in viata, pentru ca m-ai facut spectator la intrecerea melcilor tai, pentru ca m-ai invatat sa joc sah, pentru ca mi-ai aratat ce inseamna sa te pierzi si apoi sa te regasesti, pentru ca m-ai invatat sa rad cu putere si sa fac din orice intamplare o gluma, pentru ca mi-ai aratat primul film de groaza, pentru ca mi-ai aprins prima tigara, pentru ca ai impartit cu mine chiftelele delicioase facute de mother, pentru ca  ai avut incredere in mine, pentru ca mi-ai inspirat dragostea pentru lectura, pentru ca  m-ai invatat sa folosesc windwosul, pentru ca mi-ai aratat ce inseamna lupta si m-ai invatat ca “never ever give up”, pentru ca m-ai indragostit de vampirul Lestat, pentru ca m-ai invatat sa mananc sanatos, pentru ca m-ai "obligat" sa argumentez orice afirmatie, pentru ca mi-ai dat "dreptatea mea", pentru cel mai strengaresc zambet, pentru cele mai haioase apelative, pentru cele mai tari glume.

Pentru cea mai frumoasa copilarie, cea mai furtunoasa adolescenta si cea mai intensa viata de….post adolescent. Pentru tine. Pentru ca esti cu mine in fiecare zi. Fara ramas bun.   

339

Scrie pe usa de lemn vechi, cu cifre de fier oxidat de trecerea timpului. Ne uitam cu ochii ingroziti la cifrele 339 de pe usa, asteptand cu frica sa se deschida. Dincolo de ea, prietena noastra se lupta pentru viata. iar lupta e prea grea pentru trupul ei slabit de chimioterapie si tratamente chinuitoare. Ea totusi lupta. Dintr-o data in linistea apasatoare, se aud tipetele de disperare cu care trage de viata ei, viata pe care si-a dorit-o, viata pentru care a luptat in ultimii 5 anii cu toate fortele ei, fara sa renunte nici macar o secunda. Tipetele ei ne ingrozesc si fugim. Stam afara, in frig si plangem. Cand s-a ajuns aici? Ma tin tare. Imi spun ca asa e viata, ca la un moment dat trebuie sa avem curaj sa fim alaturi de cei care se lupta cu moartea. Ma tin tare… 

Din bloc coboara Anca si ne vede. O asaltam cu intrebari. Ne raspunde cu lacrimi in ochi. Ma tin tare….Mergem sa ne plimbam putin, ca sa ne facem curaj sa urcam. Ma tin tare. Intreb ce fac mama ei, fratele ei. Anca imi spune ca a intrebat-o pe mama ei daca sunt pregatiti, daca au un loc de veci in orasul natal. Si atat. Mi se inmoaie genunchii, imi tremura tot corpul, nu imi pot controla mainile si izbucnesc intr-un plans de disperare. Constientizez si nu ma mai tin tare. Plangem. Si ne hotaram sa urcam, sa fim alaturi de prietena noastra in ultima lupta pentru viata.

Dear cancer, I hate you!

Lectii de marketing cu Vintila Mihailescu si George Mihaita la Zilele Biz 2012

Cea de-a cincea zi Biz, Media & Marketing, a debutat cu panelul "Romania si romanii. Ce ne motiveaza? Incotro ne indreptam?", iar primul speaker a fost Vintila Mihailescu, antropolog, care a vorbit despre valori, repere si identitate romaneasca. 

Discursul mi s-a parut extrem de bine structurat si la obiect, vorbind despre o societatea romaneasca post-taranista, o societate tributara, la baza, care “s-a repezit in postmodernitate inainte de a iesi din taranitate”, de unde rezulta o Romanie foarte diversificata, amestecata si impartita.

Rezultatul acestui proces grabit este o “bulimie postmoderna”, asa cum o numeste antropologul, tradusa printr-o tiranie a imaginii, o tiranie a consumului, o obsesie a topurilor, iar in final o societate confuza, drept urmare 56% dintre romani se tem de viitor.

Concluzia lui Vintila Mihailescu este de fapt o recomandare pentru marketerii prezenti in sala, transpusa in cuvinte profunde: “ Daca parteneriatul cu statul a esuat, parteneriatul cu societate nu se simte nici el prea bine, parteneriatul cu piata ar putea sa fie fecund cu conditia de a nu mai face clientul captiv si de a-l transforma in partener. Cum se poate face acest lucru, este treaba Dvs., nu a mea.” In loc de concluzie, aplauzele au vorbit in locul celor din sala, fiind cel mai apreciat speaker.

In sesiunea 2, “Brief pentru cultura” , George Mihaita a fost cel care mi-a demonstrat, inca o data, cat de importanta este charisma si cum, uneori, un om charismatic, fara studii si experienta in marketing, comunicare sau vanzari, poate avea rezultate remarcabile in actiuni de promovare de orice tip. George Mihaita, la finalul interventiei sale de 10 minute avea un bol plin cu carti de vizita ale potentialilor parteneri pentru proiectele din cadrul Teatrului de Comedie. Mai jos puteti vedea “prestatia” extraordinara a maestrului in fata unei sali pline de oameni de marketing. Fantastic!

"Let a thousand flowers bloom"

Maine incep Zilele Biz. Sunt foarte incantata sa particip la prima zi, dedicata antreprenoriatului, dar ceea ce ma face sa astept cu nerabdare ziua de maine este in special intalnirea cu Aneta Bogdan. O admir, o citesc, o urmaresc si sorb orice cuvant pe care il are de spus/scris. Anul trecut ne-a daruit, celor care am participat la Zilele Biz 2011 - Ziua de Marketing si Comunicare, cartea "Branding pe frontul de est", pe care am citit-o de doua ori, cu creionul in mana, asa cum ne indemna profesorul de literatura din liceu sa parcurgem lecturile obligatorii. Si cu insemnari pe margine. Ca pe un manual.

De aceasta data Aneta Bogdan va vorbi la Zilele Biz din perspectiva de antreprenor, postura in care nu am mai ascultat-o pana acum. Referiri a facut intotdeauna, cu precadere in carte, insa de aceasta data va aborda    discutia din cadrul evenimentului cu indemnul "Lasati antreprenorii sa traga inainte societatea si economia!”. Sunt foarte curioasa.

Ziua de maine va incepe, deci, cu trei sesiuni de prezentari, 15 speakeri si peste 150 de antreprenori si manageri, specialisti din companii mari si start-up-uri.

Programul intregului eveniment si modalitatile de inscriere sunt disponibile pe www.zilelebiz.ro

Trezeste-te, Costele, ca pierzi reclamele!

Tare mult imi place campania Zilele Biz 2012! Ideea de a arata cat de ciudat ar fi ca oamenii "de rand" sa priveasa advertisingul in cele mai mici detalii este amuzanta si chiar hilara.

Cei de la Next Advertising, care au lucrat campania, au vrut, se pare, sa demonstreze unora dintre specialistii din marketing si advertising care "isi imagineaza ca oamenii urmaresc cu mare interes informatiile din reclame, ca isi noteaza tot, ca retin cele mai mici detalii, ca stau in pauzele filmului sa se uite la spoturi, pe care le asteapta ca pe episoadele celui mai drag serial" (Liviu David, Creative Director la Next Advertising), cat de penibil ar fi sa se intample asta cu adevarat.

Cat de fada ar fi lumea advertisingului daca pana si Costel ar vorbi limba ei!

Oricum, campania imi place mai mult decat cea de anul trecut, facuta tot de Next, care o avea ca personaj principal pe doamna casiera de supermarket, extrem de nesuferita, care acorda produsele clientilor, in functie de incadrarea in target, domnule! Pentru cine nu isi mai aminteste, spotul.

Campania din 2012 cuprinde un spot TV in varianta de 30 si de 50 de secunde, executii de print, outdoor si bannere web. Spotul de 30 de secunde este des difuzat de posturile de televiziune ale trustului Intact, partener media al evenimentului.

Iata si spotul de 50 de secunde:

In acest an, Zilele Biz va avea loc intre 12-16 noiembrie, la Hotel Howard Johnson Bucuresti. Site-ul www.zilelebiz.ro anunta programul pentru fiecare dintre cele cinci zile, speakerii invitati precum si pachetele de inregistrare. 

Eu sunt nerabdatoare sa merg la zilele de Antreprenoriat, CSR si Media & Marketing. 

Jurnal de improvizatie

De la inceputul lunii septembrie particip la cursurile Scolii de Improvizatie. Desi initial am privit oarecum sceptica aceste cursuri, in dorinta mea arzatoare de a absorbi tot ce tine de dezvoltare personala/profesionala am pornit la improvizatie in fiecare miercuri de la 20.00. Iar acum nu mai pot renunta. Ingredientele cheie sunt jocurile si rasetele, dar “mancarea” are gust datorita mirodeniei secrete: invatamintele. In spatele fiecarui joc sunt lectii pe care le invatam, sau le deducem cu surprindere si pe care eu, din dorinta de a nu le uita, am facut un obicei in a-mi nota concluziile fiecarei seri de improvizatie. Mai jos sunt concluziile serii de 19 septembrie:

-  Fii intotdeauna deschisa catre ceea ce spune interlocutorul tau: spune DA, SI….
-  Nu-i judeca pe ceilalti niciodata
-  Arunca-te cu capul inainte. Spune primul lucru care iti vine in minte. Continua povestea in stilul tau. (In improvizatie) nu ai cum sa gresesti!
-  Nu te autocenzura

Cei de la “scoala” definesc improvizatia ca “abilitatea de a crea, de a cinta, juca, dansa sau vorbi, ca reactie spontana la ceea ce se intimpla in jur sau la propriile ginduri sau sentimente. In acest fel sint create noi moduri de gindire, noi structuri, noi practice.”
Mai multe informatii pot fi gasite pe http://scoaladeimprovizatie.ro/ .

Branding & stuff

Pe 13 seprembrie am participat la evenimentul organizat de revista Biz pentru “aniversarea” celor mai puternice branduri romanesti, BrandRo.
Evenimentul a fost bine organizat, eu merg cu foarte mare placere la evenimentele marca Biz, pentru ca ii cunosc de mult, pentru ca la un moment dat am facut parte din colectivul lor si pentru ca evenimentele lor intotdeauna au stat bine la capitolul “continut”.

Studiul mi s-a parut interesant, la fel si prezentarea Adinei Vlad (Unlock Market Research) care a demonstrat ca avem valori comerciale romanesti.

Ceea ce mi-a placut cel mai mult insa, a fost prezentarea lui Stefan Liute despre “mandrie si prejudecata” in brandingul romanesc care a prezentat 5 atribute de care marketerii romani ar trebui sa tina cont atunci cand isi construiesc brandul. Structura, metaforele, copy-ul si experientele transmise de prezentare mi-au placut maxim:

1. Ambitia – de cele mai multe ori alegem “calea minimei existente”, adica ne lipseste ambitia (sau poate motivatia!?) de a merge (mult) mai departe.
2. Rabdare – vrem lucruri facute peste noapte, credem ca se poate. Si bineinteles, se poate, dar consecintele nu lipsesc. “Toate brandurile se construiesc in timp.”
3. Iesitul in lume – despre care a spus ca “ne desteapta la cap, ne da reperele corecte”. Sunt de parere ca acest sfat este atat de aplicabil si in viata de zi cu zi. Suntem atat de avantajati atunci cand suntem capabili sa vedem si alte modele, sa fim atenti si la ce fac altii. Stefan Liute a inchiat prezentarea acestui argument printr-o remarca foarte interesanta: “Buricul lumii s-a mutat in Asia!”.
4. Voda sau mester – daca as putea as da mai departe aceasta argumentare tuturor directorilor de companie, sefilor si partenerilor din Romania, poate vor intelege: trebuie sa decizi ce vrei sa fii. Dupa definitia lui Stefan Liute, “Voda” este managerul, cel care conduce oamenii si compania, iar “mesterul” este expertul, cel specializat intr-o activitate. Importat: nu poti fi si Voda si mester. Final apoteotic: “Brandurile sunt construite de oamenii din spatele lor si asta le face mai puternice sau mai slabe”.
5. Indestularea – “gandim pe termen scurt”. Si inca cum!

Despre Stefan Liute, cititi pe blogul lui, liute.wordpress.com , iar evenimentele Biz se gasesc in ordine cronologica pe http://www.bizforum.ro/ .

Safeguarding me

Kaspersky Lab, a lansat o campanie integrata, care celebrează lucrurile pe care oamenii le apreciază cel mai mult. Campania a fost lansata in Londra, la inceputul lunii septembrie de catre McCann London si are in prim plan patru personaje: Carla, designer vestimentar, Kay, proprietar de magazin, Araf, inginer si Paul, critic gastronomic. Fiecarui personaj i s-a dedicat un spot in care isi prezinta cele mai dragi lucruri personale, ultimul si cel mai important fiind, desigur, laptopul. Toate spoturile se inchid cu replica "Is part of who I am. That's way I protect it." Toate cele patru spoturi britanice pot fi urmarite pe siteul londonz campaignlive.
Campania mi se pare realista, atrage atenita asupra unei probleme cu care fiecare dintre noi se confrunta, mai devreme sau mai tarziu, iar faptul ca laptopul/computerul personal chiar este parte din personalitatea noastra, ne defineste, "stie" foarte multe lucruri despre cel care il poseda, da o greutate emotionala campaniei.
La noi, campania a debutat pe bloguri, incercand sa creeze propriile personaje romanesti utilizatoare de solutii Kaspersky. Primul post pe blog pe care l-am vazut a fost la Cristina Bazavan, mi-a placut personalizarea vizualului. Sa vedem ce va urma!

Dimineata cu Google Reader

O placere (ne)vinovata a fost astazi sa imi iau laptopul in brate, o cafea facuta in ibric si sa poposesc pe fotoliul din balcon unde in sfarsit am reusit sa trec prin tot Google Reader-ul adunat de-a lungul timpului, selectat minutios o data cu trecerea timpului si imbogatit in functie de trecerea timpului. Este prima dimineata de cand il am (pe Google Reader, desigur ) cand reusesc sa citesc cu atentie posturile de blog si articolele pe care am ales sa le urmaresc, grupate frumos in foldere cu nume ademenitoare: Carti, Life and traveling, Nutritie, Marketing, Oameni. De cele mai multe ori treceam rapid prin toate, citeam pe diagonala cele care mi se pareau cele mai interesante si apoi..."mark all as read" and "close". Astazi insa, mi-am petrecut dimineata cu Google Reader. Si a fost bine.

Ce as fi vrut sa stiu inainte de a merge in Barcelona

 Barcelona este minunata! Imi doream de mult sa vad partea asta a Spaniei. Am mai fost in Madrid, un alt oras superb al spaniolilor, mi-as mai dori sa vad Valencia, dar Barcelona……Barcelona este istorie, gratie si arhitectura, Dali si Picasso.

Experienta fabuloasa pe care o poti trai in Barcelona este relatata de catre alti norocosi care au ajuns in acest oras minunat. Ce voi scrie in continuare sunt cateva lucruri practice pe care mi-as fi dorit sa le stiu, sa le citesc undeva sau sa mi le spuna cineva inainte de a ajunge in Barcelona, in speranta ca vor fi de ajutor viitorilor calatori pe meleagurile catalane:  

• Cercetati foarte bine hotelurile inainte de a face rezervare. Uitat-va la comentariile celor care au mai fost acolo, cititi pe tripadvisor, pe site-ul hotelului, cautati fotografii cat mai multe. Noi am stat la Catalonia Atens, de 4 stele, care avea, insa, camere minuscule, iar faimoasa piscina de pe acoperis, despre care citisem pe booking, era de fapt un fel de Jacuzzi plasat pe acoperisul hotelului;

• Incercati sa aveti bancnote de valoare mica, de cel mult 100 de euro. Negustorii catalani sunt foarte reticenti sa primeasca bancnote de 500 de euro, de exemplu, si nimeni nu este dispus sa schimbe. Noi am ramas in penultima zi cu ultimii bani, o bancnota de 500 de euro si spre ghinionul nostru era zi de duminica, bancile erau inchise. Am incercat la casele de schimb. Singura dispusa sa schimbe, ne-a cerut un comision de 20 de euro!! Am zis NU. Am mai incercat la magazine, la hotel, case de vanzari de bilete, dar fara succes. Nu voiau nici sa dea rest in cazul in care cumparam ceva. Probail ca multi dintre ei au fost pacaliti si acum sufla si in iaurt, dar totusi, ce vina au saracii turisti care nu stiu lucrul asta? Si era tocmai duminica pe care planuiseram sa o petrecem la parcul de distractii din Tibidabo. Norocul nostru a fost la un chiosc care vindea bilete la meciurile Barcelonei, unde am intalnit o fata care vorbea destul de bine engleza, pentru ca in spaniola nu mi as fi putut exprima la fel de bine disperarea,  si care in plus, avea un aparat minune de verificat bancnote. Chiar si cu aparatul asta in dotare, fata a fost destul de reticenta si doar disperarea din ochii mei probabil ca a convins-o. Ii voi fi vesnic recunoscatoare.

• prima zi in Barcelona trebuie dedicata traseelor cu bus-ul turistic. Biletul pentru o zi costa 21 de euro, iar biletele se cumpara de la punctele de informare turistica, imprastiate in tot orasul. In momentul cumpararii biletului am primit o harta cu cele 3 rute ale busurilor turistice si un carnetel cu tot felul de reduceri la muzee si obiective turistice ( de exemplu abonamentul full pentru parcul de distractii de pe Tibidabo costa 26 de euro, dar cu reducerea oferita de carnetelul respectiv am platit 19 euro/pers ). Deci, in prima zi faci un tur complet al Barcelonei cu busurile turistice, iti faci lista de obiective turistice pe care vrei sa le vezi si a doua zi, iti iei carnetelul de reduceri si la drum! Poti opta tot pentru busuul turistic pentru ca, o data ajuns la obiectivul turistic, il poti vizita, si cand ai terminat te urci in alt bus turistic cu acelasi bilet, valabil intreaga zi. Daca iti cumperi un bilet valabil doua zile de la inceput, pretul este mai bun decat daca iti cumperi doua bilete de o zi.

• metroul este infernal vara pentru ca in statii este extrem de cald, probabil au un sistem de ventilatie prea slab, iar in trenuri aerul conditionat este pornit pe nivel maxim. De evitat metroul, desi..

• vacanta ideala in Catalonia este formata din cateva zile in Barcelona (cel putin 3)si cateva pe coasta. Orasul este obositor, foarte aglomerat si cateva zile pe coasta catalana a Mediteranei iti ofera peisaje si experiente de vis, relaxare maxima. Noi am optat pentru 5 zile in Santa Susana.

O analiza de dupa-amiaza

Am citit pe blogul Cristinei Bazavan despre  un test postat de Anca Maftei, psiholog si psihoterapeut, pe blogul ei www.ancamaftei.ro in articolul Cateva intrebari pentru o analiza de dupa amiaza care mi-a atras atentia.

Testul acesta nu are variante multiple de raspuns, asa cum suntem obisnuiti, insa cu atat mai mult e mai interesant. Raspunsul liber iti lasa mintea libera si descoperi despre tine ceea ce (poate ) nu te astepti. 

M-am hotarat sa fac testul si sa il public din acelasi motiv pentru care m-am hotarat sa tin si acest blog: imi place la nebunie sa ma descoper peste ani, asa cum am facut-o anul asta cand am recitit cu sufletul la gura tot ce scrisesem intr-un blog anterior, intrerupt acum 4 ani. Imi dau seama de evolutia mea, de cum s-au schimbat oamenii si lucrurile din jurul meu si le iubesc pe cele de acum dar si pe cele de atunci pe care inca le mai am printre randuri.

Deci, testul:

1.        Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?

Probabil ca 25. Este varsta care nu spune nimic si spune atat de multe. Oricum, mi-ar placea (de fapt mi-ar fi placut) sa raman inca cel putin 3 ani la anul al 25-lea .

2.        Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?

In mod sigur mai mult am facut decat am vorbit, insa oricat de pozitiva ar fi perspectiva asta, obiectivul este sa si vorbesc sa si fac. Deci, de imbunatatit „vorbitul”.

3.        Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?

Sunt prea cheltuitoare.....

4.        Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni? Realizezi ca poate este exact lucrul pe care la un nivel mai profund l-ai vrea schimbat la tine insuti?

Interesul. Oamenii sunt prea interesati. Zilele astea, dupa ce m-am intors din concediu, nu am dat niciun telefon si am urmarit sa vada cine ma suna „sa vada ce fac”si cine ma suna „pentru ca are nevoie de ceva”, sau cine nu ma suna deloc. Concluzie trista.  Sau poate ca sunt eu interesata....

5.        Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?

Fac ceea ce am visat sa fac, dar imprejurimile m-au adus aici. E timpul sa le duc si eu pe ele intr-un loc de vis.

6.        Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?

As face un copil la varsta de 18 ani.

7.        Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala?

Mananca bine! Calatoreste des! Citeste mult!

8.        Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?

 Un proasta fericita. Cateodata chiar sunt...

9.        Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?

Varianta 2. Cine n-are trecut.....

10.     Iti mai aduci aminte de momentul de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum?

 =))))

11.     Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala?

Momentele in care organizam spectacole pentru copiii de pe strada mea. De la discurs de prezentare pana la desfasuratorul specatcolului. Biletul de intrare era un „cadou”care de cele mai multe ori facuse parte „integranta” din trusa de cosmetice a mamelor de pe strada mea. Ce vremuri frumoase!

12.     Daca ai castiga 1 milion de dolari, ai renunta la ce faci acum?

Da.

 13.     Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul desi toti te sfatuiau sa nu incerci?

Poate ar fi cazul sa o fac......

14.     Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?

 Acum

15.     Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?

Sa am masina. Nu am inca permis...

16.     Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?

 Planning

Intamplari din viata urbana

Tine de educatie? Cu siguranta tine de educatie! Dar ce ne facem atunci cand proasta educatie a altora ne afecteaza traiul?

Eram pe Teiul Doamnei, in frumoasa seara de 2 iulie, in jurul orei 20. Mergeam sufocata de gandurile mele cand deodata imi atrag atentia sandalele fosforescente ale domnisoarei din fata mea. Ma uit putin la ea, la restul „autfitului” si imi fac deja in minte o impresie buna. Asta este un obicei al meu, sa imi fac "impresii" despre oameni pe care nu ii cunosc. Am citit la un moment dat in adolescenta, intr-o carte a lui Teodoreanu cum eroina principala avea ca pasiune sa stea in mijlocul pietei centrale a orasulu, sa se uite la trecatori si sa isi imagineze ce fel de viata au. Asa si eu acum....fata cu sandale fosforescente imi facuse o impresie buna. Nu si prietena ei kitschoasa, alaturi de care mergea, imbracata intr-o fusta nici lunga nici scurta, cu parul prins intr-o parte ( evident!!) cu un trandafir de plastic rosu ca focul si cu ochelarii de aviator lasati pe nas.

Traverseaza pe trecerea de pietoni, eu dupa ele. Nu le urmaream, doar se parea ca avem un traseu comun. In doar 2 secunde de la traversare, fata cu sandale fosforescenta lasa lejer si cu toata gratia sticla de suc pe care o terminase in rondul cu flori de pe trotuar. Intamplator, rondul se afla exact in fata Sectie 7 de Politie. Nici macar nu s-a uitat, poate cade pe trotuar, nu ramane artisitc printre flori. Indignarea mea atinge cote maxime si desi vorbeam cu mama la telefon, nu reusesc sa ma abtin sa nu ii spun ca gunoaiele se pun la cosul de gunoi. Buuunn. Si de aici incepem telenovela. Surprinzator, fata cu sandale fosforescente se arata putin umilita de observatia mea, insa prietena ei se simte de-a dreptul ofensata si imi spune: „Dar cine esti tu sa imi spui cum sa ma port in cartierul meu?”. Niciodata nu mi-a placut treaba asta cu cartierul meu, cartierul tau, cartierul nostru,pe care  am intalnit-o in Bucuresti, predominant. „Nu este cartierul tau, este orasul nostru si daca am arunca cu totii gunoaiele pe strada nu am mai avea spatiu sa ieism la plimbare!”. „Dar cine esti tu sa imi faci mie observatie in cartierul meu?”

Ehh...nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad omu’ ca persista in prostia lui.....il las in pace. Doar ca de data asta nu am putut. Pentru ca daca nu le vom face observatie niciodata, daca ii vom ignora pe acesti ignoranti, nu suntem cu nimic mai buni decat ei. Atata mi-a trebuit ca am inchis telefonul, m-am intors la cele doua si le-am tinut un discurs demn de ziua mondiala a ecologiei. Amandoua se uitau cu niste ochi bulbucati la mine, dar nu le-am lasat timp sa spuna ceva. Nu stiu cate au ineles ele din ce le-am spus, cat de mult au empatizat cu scenariile dramatice pe care le-am expus, dar sper ca macar data viitoare sa se gandeasca de 2 ori inainte sa arunce gunoaiele pe strada.

"Veteranul" lui Cosmote

Dupa tentativa de sensibilizare a cosnumatorilor de minute in retea prin reclama "Fluturele" care s-a dovediti a fi destul de slaba in transmiterea mesajului, (poate) si datorita faptului ca a fost adaptata, Cosmote vine cu o productie autohtona a celor de la Papya Advertising, "Veteranul", care sa promoveze optiunile de internet.

Exceptand faptul ca are ca obiectiv senzibilizarea privitorilor, obiectiv care pare a fi atins, imi place mesajul social pe care il transmite clipul.

Am citit reactii alte tinerilor care s-au simtiti lezati de faptul ca in majoritatea reclamelor, cu atat mai mult aceasta, sunt prezentati cliseic, cu sepci, tricouri largi, stransi in grupuri stradele dezordonate, etc.
Sa recunoastem insa, ca aceasta este imaginea majoritatii tinerilor de astazi. Si ca atitudinea prezentata in clipul Cosmote, este des intalnita. Nu sunt ei tinerii care au chestii "cool" din garajul lui Simley, dar care uita ce este respectul in societatea care ii intretine?

Sa acceptam deci, clipurile cu mesaj social, care ne aduc o lacrima in coltul ochiului ( sau cel putin "fac pielea de gaina") si care poate vor face diferenta, fie ele si de tipul unui discurs inspirational rostit cu maiestrie de Victor Rebengiuc.

P.S: am cautat reactii pe internet la aceasta reclama si am gasit un pasaj exceptional pe dailybusiness.ro:

"Noua campanie este concentrata pe ideea ca primele impresii nu sunt intotdeauna corecte si ca uneori avem opinii eronate, accentuand faptul ca povestile nespuse pot fi descoperite cel mai usor online"


Serios!!!?? Ce impresie, incorecta, imi pot imaginea ca si-a facut tanarul din reclama atunci cand a vazut fata veteranului? Si in ce mod i-a schimbat-o faptul ca a aflat pe internet ca batranul era un erou national? Se poate expunere mai concreta a superficialitatii?

Cursuri de engleza la British Council

Am inceput cursurile de engleza la British Council in aprilie. Pentru ca sunt cativa cunoscuti care au intrebari de genul "Unde? Cat? Cum? Pana cand?" am zis mai bine sa le fac un minighid si sa ii trimit aici cand au intrebari :)

Asadar, Consiliul Britanic Bucuresti organizeaza cursuri de engleza generala si engleza de afaceri. Exista perioade exacte in care se organizeaza cursurile (trimestre) si inainte de fiecare trimestru se organizeaza testele de plasare. Acesta este de fapt un test in care profesorii consiliului iti stabilesc nivelul de engleza pentru ca tu sa poti alege cursul corespunzator nivelului tau. Testul este gratuit si nu te obliga la nimic. Pentru a-l sustine trebuie sa te programezi online, in datele stabilite de ei. Testul este format dintr-o proba scrisa si una orala. La proba scrisa, se da mai intai un chestionar de 15 minute care este corectat pe loc si in functie de punctajul pe care il obtii primesti al doilea chestionar de 45 de minute. Proba orala consta intr-un dialog ad-hoc cu unul dintre profesori. La finalul acestuia, profesorul, corecteaza pe loc si testul mare si iti stabileste nivelul.

Dupa test, trebuie sa mergi la "deskurile" special amenajate pentru a te inscrie in baza lor de date. Acolo vei primi si informatii despre grupele disponibile si orice alte intrebari mai ai. Poti alege sa platesti cursul pe loc (cel de engleza generala costa 1400 de lei, indiferent de nivel) si sa iti alegi deja o grupa convenabila sau te poti intoarce intr-o alta zi (daca alegi varianta asta, fii sigur ca stii exact programul de inscrieri). Ideal este sa platesti pe loc pentru ca ai la dispozitie mai multe optiuni de program. Eu nu am platit pe loc si prin urmare nu am mai avut loc in grupele care incep la 19.30 si atunci am fost nevoita sa merg in cele de la 17.45. Insa, tot raul spre bine, pentru ca am observat ca exista o mare diferenta intre "starea de invatare" pe care o am la 17:45 si cea pe care o am la 19.30. Recomand clar sa faceti un efort si sa plecati cu 30 de minute mai devreme de la lucru (daca aveti program pana la 18.00 si daca lucrati destul de aproape de Piata Romana) ca sa incepeti cursurile cand mintea inca e dispusa sa asimileze informatii si sa le prelucreze.

Inainte de a merge la primul curs ar trebui sa achizitionati manualul recomandat la inscriere (va trebui cumparat de la Libraria Fisher din Lascar Catargiu) care costa in jur de 100 de lei (manualul, caietul de curs, si un minidictionar).

Din acest moment va asteapta aproape 3 luni de lectii de engleza cu un profesor britanic, cu experinta in predarea limbii engleze strainilor. Cursurile sunt interactive, faptul ca se vorbeste numai engleza in timpul acestora este un avantaj major. Recunosc, asteptarile mele erau un picut mai mari, dar, ca la fiecare curs, o pondere importanta o are si studiul individual in paralel, sau, mai degraba, aprofundarea individuala a cursurilor.

Mai multe informatii sunt disponibile aici.     

Am picat sala

Astazi, 2 aprilie, am reusit sa dau sala pentru prima data, dupa doua scoli auto terminte (si una dintre ele expirata, desigur) si 2 luni de amanari sub pretextul studiului asiduu. Si am picat-o. Nu am avut emotii si nici intrebarile nu au fost grele, nici galagie in sala. Pur si simplu nu am fost sigura pe mine in raspunsuri, mai exact in raspuns. pentru ca am picat cu 21 de puncte, iar la ultima intrebare, cand aveam 21 de raspunsuri corecte, 4 gresite si o ultima intrebare decisiva, am intors-o pe toate partile timp de 5 minute, ca sa aleg un raspuns incorect.
Dincolo de asta insa, experienta DRPCIV Pipera a fost de neuitat. Pentru ca dupa ce strabati un Bucuresti ingropat (a se intelege plin de gropi si fara asfalt) ca sa ajungi la " Cuca Macaii" in Pipera, la sediul DRPCIV, care surprinzator, arata destul de bine (interior-exterior) ajungi la acelasi ghsieu romanesc cu aceeasi romani lucratori la stat, plictisiti si nepoliticosi. Desi dotarile sunt evident moderne, "sistemul" tot se mai blocheaza, iar "operatorii" nu stiu sa dea macar un restart. Dupa ce Dna PC (se pare ca e gradul profesional - Politist Comunitar) Adriana a tipat la mine in gura mare, la 8.15 dimineata, ca nu am scris corect ordinea numelui si prenumelui ( scrisesem bineinteles Aura Oprea si nu Oprea Aura ) si ca ea nu are timp sa astepte sa completez dosarul atunci, iata ca in scurt timp se blocheaza "sistemul". Si stam si ne uitam unii la altii timp de 15 minute in care un tip cu blugi din obor si cu tricou Lacoste (cu siguranta contrafacut) trece pe la fiecare "PC" ca sa restarteze computerele. Intre timp, PC-ul de vizavi, un tanar de maxim 28 de ani, isi ia iPhoneul de pe birou si ii spune coelgei lui, PC Adriana, care se ocupa de mine sa ii dea un "bip" cand se rezolva treaba. Fata care astepta la ghiseul lui nu stia daca e o gluma sau tipul chiar o lasa balta si pleaca. Nu face PC-ul  cu iPhone trei pasi ca iata, se deblocheaza "sistemul" si examenele pot fi programate! Iuhuuuu!!

Si din pacate am picat sala si cel mai rau imi e ciuda ca va trebui sa ii mai vad pe acesti PC inca o data si sa mai stau la ghiseele lor si sa ma rog sa nu se mai blocheze sistemele. Deh!

De citit

Bineinteles ca mi-am facut rezolutii pentru noul an. Cine nu isi face? Una dintre ele este sa citesc mai mult. Si ca sa nu uit, sau ca sa imi fie mai clar mi-am facut o lista cu prioritati:

1. Michel Montignac - Mananc, slabesc si ma mentin.
Ca sa imi pot indeplini o alta rezolutie a noului an, aceea de a slabi :) si pentru ca aceasta metoda mi se pare cea mai potrivita, nu neaparat in ceea ce priveste pierderea in greutate cat mai ales adoptarea unui stil alimentrar sanatos. Mi-am cumparat cartea de la librarie.net impreuna cu cartea de retete si am facut cateva experimente. Rezultatul: meniurile sunt delicioase si sunt apreciate chiar si de cei care nu tin dieta.

   2. Legislatie rutiera.
 Pentru ca am terminat scoala auto si ma asteapta examenul de teorie. Si pentru    ca mi-am propus sa imi insusesc temeinic teoria. Nu vreau sa citesc o singura data pentru ca apoi sa fac teste in nestire si sa memorez automat raspunsurile, fara sa inteleg. Dar ca sa nu fac asta, trebuie sa imi aloc timp considerabil pentru studiu. Si parca e din ce in ce mai greu :). Nu m-am hotarat inca daca Montignac e prioritatea sau codul rutier.

3. Livada de visini - A.P.Cehov
Imi doream de mult sa o citesc. Am imprumutat-o de la Roxana. Imi voi cumpara si biletele la piesa de teatru ce se joaca la TNB in perioada asta. Distribuita este exceptionala, iar povestea interesanta.

4. Branding pe frontul de est - Aneta Bogdan.
O admir pe Aneta Bogdan, citesc toate articolele scrise de ea sau interviurile cu ea. Anul asta am ratat prezenta ei la Zilele Biz din cauza unei intalniri de serviciu, insa am cumparat cartea si abia astept sa o citesc.

5. English today
Si aici este vorba de o alta rezoltuie de noul an, aceea de a-mi imbunatati abilitatile de lucru in limba engleza. Nu de alta dar anul trecut am pierdut o sansa uriasa de dezvoltare din aceasta cauza si mi-am propus sa nu se mai intample. So..am toata colectia English today prin care trebuie sa trec pana la inceputul lui martie, dupa care merg la testul de nivel la British pentru ca apoi sa incep cursurile pe 27.03.

6. O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri - Neagu Djuvara
Am aflat despre carte de la o persoana pe care o apreciez mult in plan profesional, social, intelectual si pe care "o citesc" periodic.
Am cumparat cartea, am citit prima parte si mi-a placut. Lipseste limbajul academic, stilul narativ fiind perfect pentru cei care in scoala generala au invatat automatic istoria de dragul notelor, sau de frica profului.
Descopar ca imi place din ce in ce mai mult istoria.

7. La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami
La recomandarea lui Carmen si convinsa de recenzia aceasta . 
Am mai citit de Murakami Padurea norvegiana care mi-a placut.

Cam atat, pentru moment. Acum ca am scris post-ul asta si am trecut prin toate cartile pe care as vrea sa le citesc imi doresc sa ma teleportez intr-o camara calduroasa cu divan la fereastra ( exista si altfel de divan?) si sa citesc cartile intr-o zi si-o noapte :). Dar....e zi de lucru, deci let's get back to work!

even the biggest failure, even the worst, beat the hell out of never trying

A couple of hundred years ago, Benjamin Franklin shared with the world the secret of his success. Never leave that till tomorrow, he said, which you can do today. This is the man who discovered electricity. You think more people would listen to what he had to say. I don't know why we put things off, but if I had to guess, I'd have to say it has a lot to do with fear. Fear of failure, fear of rejection, sometimes the fear is just of making a decision, because what if you're wrong? What if you're making a mistake you can't undo? The early bird catches the worm. A stitch in time saves nine. He who hesitates is lost. We can't pretend we hadn't been told. We've all heard the proverbs, heard the philosophers, heard our grandparents warning us about wasted time, heard the damn poets urging us to seize the day. Still sometimes we have to see for ourselves. We have to make our own mistakes. We have to learn our own lessons. We have to sweep today's possibility under tomorrow's rug until we can't anymore. Until we finally understand for ourselves what Benjamin Franklin really meant. That knowing is better than wondering, that waking is better than sleeping, and even the biggest failure, even the worst, beat the hell out of never trying.